M'ÂNĂ, mâini, s.f.
I. 1. Fiecare din cele două
membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea
antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj.
De mână =
a) făcut cu mâna, lucrat manual;
b) (despre unelte, instrumente) acţionat manual. ◊ Loc. adv.
Pe (sau
la) mâna dreaptă (sau
stângă) = pe partea dreaptă (sau stângă).
Pe sub mână = pe ascuns,
clandestin.
În mână = direct, personal.
Mână-n mână = în colaborare, în înţelegere, în perfect acord.
Peste mână =
anevoios,
incomod, dificil (de obţinut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.)
A bate (sau
a da) mâna (cu cineva) = a se înţelege cu cineva (în privinţa unei
tranzacţii); a face un
târg, a se învoi (din preţ), strângându-si mâna (în semn de pecetluire a tranzacţiei încheiate).
A(-si) da mâna (cu cineva) =
a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare;
b) A se
alia, a
colabora.
A putea (sau
a fi bun) să se ia de mână cu cineva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acţiunilor rele. (Pop.)
A se ţine cu mâinile de burtă (sau
de pântece, de inimă) de(-atâta) râs = a râde cu mare poftă, în gura mare.
A pune (sau
a băga) mâna în foc pentru cineva (sau
pentru ceva) = a
garanta pentru cineva sau pentru ceva.
A pune (sau
a încrucisa) mâinile pe piept = a muri.
A se spăla pe mâini = a refuza să-si ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (
reprobabile).
A da (sau
a lăsa, a pierde) ceva din (sau
de la) mână = a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îţi aparţine sau de care esti sigur că îl poţi obţine.
Cu mâna goală = fără a aduce nimic; fără a lua nimic;
p. ext. fără a-si fi atins scopul, fără nici un rezultat.
A avea (sau
a fi la cineva) mâna = (la jocul de cărţi) a-i veni rândul să împartă cărţile.
A trece (sau
a ceda) mâna (cuiva) = (la jocul de cărţi) a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor.
(O) mână de ajutor = (mai ales în legătură cu verbele "a da", "a cere", "a solicita", "a fi") sprijin, ajutor.
A lega cuiva mâinile (si picioarele) sau
a lega (sau
a fi legat) de mâini si de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acţioneze.
A avea (sau
a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acţioneze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acţiune.
A avea (ceva)
pe mână = a
dispune de ceva.
A pune mâna =
a) a face, a
întreprinde ceva;
b) a fura.
A pune mâna pe ceva = a ajunge în
posesiunea unui lucru, a-si
însusi un lucru (prin mijloace necinstite).
A pune mâna pe cineva =
a) a prinde, a înhăţa, a însfăca pe cineva;
b) a găsi pe cel de care ai nevoie.
A-i pune (cuiva)
mâna în piept (sau
în gât) = a prinde a însfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere.
A pune (cuiva)
mâna în cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin.
A-i lua (cuiva)
boala (sau
durerea) cu mâna = a face să treacă boala (sau să înceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecât.
Cu mînile încrucisate (sau
în sân, în buzunar) =
inactiv.
A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuţie
benevolă.
A avea mână usoară sau
a fi usor de mână = a lucra cu fineţe si cu
abilitate (ca medic).
A fi greu de mână = a lucra
neîndemânatic,
brutal (ca medic).
A avea mână bună sau
a fi bun de mână =
a) a fi
îndemânatic, priceput;
b) a purta noroc cuiva; (la jocul de cărţi) a da cărţi bune celor cu care joacă.
A-si face mână bună la (sau
pe lângă) cineva = a obţine
favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva.
A lua cu o mână si a da cu alta (sau
cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor.
A fi mână largă = a fi darnic, generos. (Fam.)
A fi mână spartă = a fi risipitor.
A avea (sau
a fi) mână strânsă = a fi econom; a fi zgârcit,
meschin.
A-i da cuiva mâna (să facă ceva) = a-si putea permite (să facă ceva); a-i permite situaţia., împrejurările (să facă ceva).
Una la mână, se spune pentru a marca primul element al unei enumerări.
A fi mâna dreaptă a cuiva = a fi omul de încredere al cuiva.
A cere mâna cuiva = a cere în căsătorie.
Sărut mâna (sau
mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoţilor, persoanelor mai în vârstă etc.
Cu mâna lui (sau
a mea, ta etc.) sau
cu mâinile lor (ori
noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenţia nimănui.
A scoate castanele (sau
cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acţiuni periculoase ori
riscante.
Cu amândouă mâinile = cu bunăvoinţă, foarte bucuros, din toată inima. (Fam.)
A avea (sau
a fi cu) mână lungă = a fi hoţ, pungas.
(A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat. (Pop.)
A da din mâini (si din picioare) = a face eforturi pentru obţinerea unui lucru, a se strădui, a-si da osteneala.
A avea mâna curată (sau
mâinile curate) = a fi cinstit.
A primi (sau
a lua) în mână = a primi o sumă
netă.
A duce de mână (pe cineva) = a
călăuzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a
proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput).
De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt.
Cu mâinile la piept sau
cu căciula în mână = într-o atitudine
umilă, supus,
smerit.
Cu mâna pe inimă (sau
pe cuget) = cu constiinţa curată, cu convingerea că e adevărat.
A ajunge pe mâini bune = a ajunge în grija, în posesiunea cuiva
competent.
A-si lua mâinile de pe cineva = a înceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva.
Din mână în mână = de la unul la altul, de la om la om.
A da mâna cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav.
A da pe mâna justiţiei = a
deferi justiţiei; a înainta un
infractor organelor
judiciare.
A fi (sau
a cădea, a încăpea etc.)
la (sau
pe) mâna cuiva = a fi (sau a cădea, a încăpea) sub puterea, sub
autoritatea cuiva, la
discreţia cuiva.
A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub
control, în
subordine.
(A fi) mână de fier (sau
mână forte) = (a fi) om
energic,
autoritar.
Politică de mână forte = politică
dictatorială, tiranică,
abuzivă. ◊ Compus:
mâna-Maicii-Domnului = mică plantă
erbacee din familia
cruciferelor, cu tulpina
higroscopică si foarte ramificată, cu flori albe si cu fructe mici
(Anastatica hierochuntica). ♦ Persoană, individ (conceput ca autor al unei acţiuni). ◊
Mână de lucru = muncitor.
Mână moartă = (la unele jocuri de cărţi) jucător
fictiv căruia i se distribuie cărţi, în cont.
2. Cantinte mică din ceva, cât încape în palmă. ◊ (Ca
epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prep. "de", indică proporţii foarte mici)
O mână de om. (Urmat de un substantiv la pl., indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de acelasi fel)
O mână de oameni.
3. (În legătură cu
numerale ordinale sau, mai rar,
cardinale) Categorie, treaptă, rang, clasă; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.)
De toată mâna = de toate felurile, de toate categoriile.
II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părţi ale lor, care se asemănă, ca formă si ca întrebuinţare, cu mâna (
I 1) sau care se apucă, se manevrează cu mâna. ◊
Mână curentă =
balustradă. - Lat.
manus.Sursă
: DEX'98
(
24885)
- claudia